Tel: +40-21.402.82.61
greensugar@laboratoareleremedia.ro

unnamed

GREEN SUGAR, brandul companiei LABORATOARELE REMEDIA, este inregistrat in Uniunea Europeana si este lansat pe piata ca indulcitor natural.

Efectele benefice ale Steviei (Stevia rebaudiana) sunt reale, au fost demonstrate stiintific in diverse studii, dar aceste efecte se manifesta in cazul administrarii unor cantitati mai mari de extract de Stevia.

Indice caloric si glicemic 0 

Valoarea calorica declarata este intre 0-0.2 kcal/g, insa EU permite marketarea cu valoarea 0, deoarece, maximum de 0.2 kcal/gram (0.9 kJ/g) este la un consum de 25 grame de erytritol pe zi!! Cercetarile confirma ca mai mult de 90% din eritritol este eliminat din corpul uman si doar cca 10 % este metabolizat.

Comitetul Stiintific al Alimentelor (SCF) din UE confirma valoarea de 0 (zero) calorii si indicele glicemic zero pentru eritritol, in conditiile valorii masurate de 0.2 kcal/gram, la un consum de 25 grame de eritritol per zi. Eritritolul este un produs natural, cu gust dulce  si cu tolerabilitate gastrica ridicata fata de alti polioli.

Eticheta nutritionala

In urma comentariilor referitoare la informatiile nutritionale dorim sa facem urmatoarele precizari: carbohidratii sau glucidele reprezinta acelasi lucru si acestia pot fi compusi din zaharuri, polioli, amidon. In cazul indulcitorului GREEN SUGAR, carbohidratii continuti sunt de fapt polioli, pentru ca eritritolul este un poliol. Conform celor mentionate mai sus, acesta nu are calorii.

1. Acţiunea Steviei la reglarea glucozei

Studiile preclinice arată că steviosidele măresc atât secreţia de insulină, cât şi sensibilitatea la insulină. Aceasta din urmă poate fi corelată cu inhibiţia expresiei hepatice a fosfoenolpiruvat carboxikinasei (PEPCK) şi gluconeogenezei cuplată cu stimularea sintezei glicogenului hepatic (Chen et al., 2005; Yang et al., 2009).

Într-un studiu de 6 săptămâni, şoarecii cu diabet şi hrăniţi cu stevioside au prezentat răspunsuri destul de semnificative ca intensititate la insulină, concomitent cu supresia secreţiei de glucagon şi atenuarea concentraţiei de glucoză din sânge (Jeppesen et al., 2003). S-a constatat că efecte benefice similare se petrec şi la oameni. Într-un studiu clinic, 12 bărbaţi şi femei cu diabet de tipul 2 au primit, pe lângă dietele lor obişnuite, şi fie 1 g de ştevioside, fie 1 g de amidon din porumb (control) (Gregersen et al., 2004). În comparaţie cu efectele amidonului, consumul de ştevioside s-a asociat cu scăderea semnificativă a maximelor obţinute pentru concentraţiile glicemiei postprandiale şi cu creşterea indexului insulinogenic. Rezultatele arată că înlocuirea zahărului cu stevioside realizează reglarea bună şi sănătoasă a glucozei în organism. Într-un alt trial clinic, subiecţii cu diabet de tipul 2 au fost randomizaţi pentru a primi 1000 mg/zi de rebaudioside A sau placebo, timp de 16 săptămâni. Rebaudiosidele A nu au afectat homeostazia glucozei şi nu s-au semnalat efecte adverse. De asemenea, nu s-au înregistrat efecte ale rebaudiosidei A asupra tensiunii arteriale sau asupra măsurătorilor de lipide (Maki et al., 2008b). Rezultatele studiului vin în întâmpinarea celor raportate de Jeppesen et al. (2006) care, după 3 luni de la administrarea şteviosidelor (1500 mg/zi), a arătat că acestea nu afectează tensiunea arterială sau lipidele din sânge la pacienţii cu diabet zaharat de tipul 2.

2. Acţiunea Steviei la reglarea tensiunii arteriale

Studiile efectuate pe şoareci şi câini au demonstrat că şteviosidele induc vasorelaxarea (Wong et al., 2004; Liu et al., 2003). Efectul a fost testat într-un trial clinic randomizat, dublu-orb, controlat-placebo, timp de 1 an. Subiecţii au fost 106 persoane hipertensive cărora li s-au administrat capsule cu ştevioside (750 mg/zi) sau placebo (Chan et al., 2000). După primele 3 luni, subiecţii din grupul cu ştevioside au prezentat deja o scădere semnificativă a tensiunii arteriale sistolice şi diastolice. Nu s-au semnalat efecte adverse.

Într-un alt studiu clinic de 2 ani, în grupul cu subiecţi diagnosticaţi cu hipertensiune uşoară care au primit 1500 mg/zi ştevioside s-au înregistrat scăderi semnificative ale tensiunii arteriale sistolice şi diastolice, faţă de grupul placebo (Hsieh et al., 2003).

Alte studii clinice au arătat că şteviosidele prezintă beneficii terapeutice pentru pacienţii cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tipul 2. S-au realizat două trialuri clinice pentru subiecţii cu hipertensiune arterială din China (Chan et al., 2000; Hsieh et al., 2003). În trialul clinic de 12 luni, pacienţilor li s-a stopat administrarea de medicamente antihipertensive şi au fost randomizaţi în grupul de studiu cu ştevioside (750 mg/zi) şi în cel placebo. Aceeaşi echipă de cercetători a realizat un studiu în care pacienţii recent diagnosticaţi cu hipertensiune arterială blândă au fost randomizaţi în grupul cu ştevioside (1500 mg/zi) sau în cel placebo, timp de 2 ani. Ambele studii au arătat la sfârşitul tratamentului o reducere semnificativă faţă de momentul iniţial pentru ambii markeri (tensiune arterială sistolică şi diastolică), pentru grupul cu ştevioside. Efectele benefice ale administrării şteviosidelor au fost raportate şi pentru subiecţii unui studiu efectuat de Gregersen et al. (2004), în care s-a demonstrat o reducere a glucozei şi glucagonului în sânge după ingestia a 1 g de ştevioside.

Două trialuri clinice demonstrează efectele consumului zilnic de şteviol glicozide asupra măsurătorilor hemodinamice la subiecţii cu tensiune arterială normală şi scăzută, şi asupra homeostaziei glucozei la pacienţii cu diabet de tipul 2. Primul studiu a inclus subiecţi cu tensiune arterială normală, ce au fost randomizaţi şi au primit fie 1000 mg/zi de rebaudioside A, fie placebo, timp de 4 săptămâni. Rebaudiosidele A sunt foarte bine tolerate şi nu produc efecte clinice hemodinamice importante (Maki et al., 2008a). Datele obţinute sunt asemănătoare celor găsite de Ferri et al. (2006) şi care nu au semnalat niciun efect asupra tensiunii arteriale în pacienţii cu hipertensiune arterială blândă, la doze de până la 15 mg/Kg corp/zi timp de 24 săptămâni, pentru un extract brut de şteviol glicozidă.

Şteviol glicozidele au capacitatea de a induce efecte farmacologice asupra tensiunii arteriale şi homeostaziei glucozei, după un consum repetat (Barriocanal et al., 2008). Într-un studiu randomizat şi dublu-orb, trei grupuri de subiecţi (diagnosticaţi cu homeostazie normală a glucozei, diabet de tipul 1 şi 2) au primit fie 750 mg/zi de şteviol glicozide, fie placebo, timp de 3 luni. Nu s-au identificat efecte hemodinamice semnificative şi nici acţiuni ale şteviol glicozidelor asupra marker-ilor lipidici din sânge (colesterol total, LDL- şi HDL-).

3. Acţiunea Steviei la prevenirea cariilor dentare

Extractul din frunze de Stevia şi compuşii săi polifenolici, şteviosidele şi rebaudiosidele A, sunt necariogene. Spre deosebire de soluţia de sucroză care determină dezvoltarea de carii dentare la puii de şobolan, şteviosidele nu sunt periculoase în acest sens (Das et al., 1992). Principalul organism cariogenic, Streptococcus mutans, suferă o încetinire în dezvoltare şi secretă mai puţin acid atunci când este crescut într-un mediu de cultură care conţine ştevioside, decât atunci când se lucrează pe sucroză, glucoză sau fructoză (Grenby, 1997; Phillips, 1987).

4. Efectul antioxidant al Steviei

IMG_4816Extractul din frunze de Stevia prezintă activitate antioxidantă atribuită interacţiei cu electronii radicalilor liberi şi superoxizilor (Xi et al., 1998). Extracţia etanolică a frunzelor de Stevia dă trei compuşi activi care prezintă acţiune antioxidantă semnificativă la concentraţia de 60 μmol (Masuda et al., 2006). Extractul metanolic din frunzele de Stevia conţine o concentraţie ridicată de polifenoli totali şi flavonoide şi previne peroxidarea lipidică, propagarea radicalilor liberi şi extirparea componenţei ADN-ului la 0,1 mg/mL (Ghanta et al., 2007). Un studiu asupra potenţialul in vitro al extractului etanolic din frunzele de Stevia rebaudiana indică faptul că acesta se comportă ca agent natural antioxidant, inhibând de asemenea radicalul hidroxil, oxidul de azot şi anionii superoxizi (Shukla et al., 2009).

5. Acţiunea Steviei asupra sistemului imunitar

Extractele din frunzele Steviei prezintă activitate antivirală şi antimicrobiană. Extractele apoase fermentate au activităţi puternic antimicrobiene, antibacteriene şi antifungice pentru o gamă largă de bacterii patogene, incluzând şi Escherichia coli, fără să afecteze flora intestinală (Ghosh et al., 2008). Extractele apoase fierbinţi inhibă replicarea rotavirusului uman in vitro prin blocarea ataşării virale de celule (Takahashi et al., 2001). S-au demonstrat efectele inhibitorii ale extractelor şi componentelor lor polifenolice asupra iniţierii şi dezvoltării tumorilor. Isoşteviolul, produsul de hidroliză al şteviosidelor, inhibă replicarea ADN-ului şi dezvoltarea celulelor canceroase în organismul uman (DL50 între 84-167 μmol) (Mizushina et al., 2005). Isoşteviolul, şteviosidele, rebaudiosidele A, rebaudiosidele C şi dulcosidele A inhibă inflamaţia TPA indusă la şoareci (Yasukawa et al., 2002). Şteviosidele şi metaboliţii lor amplifică sistemul imunitar de supraveghere la mamifere şi activitatea imuno-modulatoare (Sehar et al., 2008). Deşi nu a fost încă testat pe oameni, studiile in vitro şi cele pe diferite modele de animale arată că extractul din frunze de Stevia este imunostimulator.

 

6. Acţiunea Steviei asupra bolii colonului inflamat

Şteviosidele şi şteviolul exercită efecte anti-inflamatorii asupra celulelor epiteliale de colon (Chatsudthipong and Muanprasat, 2009). Studiile pe animale au arătat efectul inhibitor al şteviosidelor asupra contracţiei musculaturii netede intestinale, stimulare ce are legatură cu hipermotilitatea asociată cu diareea (Shiozaki et al., 2006). Şteviosidele promit să devină un agent util în tratamentul anti-diareic deoarece, având un volum molecular considerabil, devin relativ impermeabile pentru membranele celulare în cauză.

7. Stevia şi memoria

Şteviosidele elimină scopolamina indusă de deficienţele de memorie, efect atribuit proprietăţilor lor de îndulcire. Stresul oxidativ al creierului şi inflamaţiile joacă un rol critic în patobiologia demenţei, iar şteviosidele prezintă acţiuni anti-inflamatorii şi anti-oxidative. Mai mult, proprietatea anticolinesterazică observată la ştevioside poate avea o contribuţie importantă în acţiunea sa antiamnestică. Oricum, sunt necesare studii viitoare pentru a putea explora la maximum potenţialul şteviosidelor în cazul deficienţelor de memorie.

8. Stevia – îndulcitor natural sigur şi non-toxic

S-au demonstrat eficacitatea şi siguranţa extractelor din frunzele Steviei (Geuns et al., 2004). Şteviosidele şi şteviolul ca aglicon nu reacţionează direct cu ADN-ul şi nu determină efecte genotoxice în testele efectuate, relevante pentru riscul la oameni (Brusick, 2008). Şteviosidele prezintă caracter non-mutagenic în testele pe bacterii, culturi de celule ale mamiferelor şi şoareci (Matsui et al., 1996). La studiile de toxicitate acută şi cronică efectuate pe şoareci, şteviosidele nu au prezentat niciun efect (Xili et al., 1992; Toyoda et al., 1997). Nici rebaudiosidele A nu s-au dovedit a fi toxice sau genotoxice (Williams and Burdock, 2009).

IMG_4726De asemenea, extractele din frunzele Steviei şi şteviosidele nu au produs efecte adverse asupra fertilităţii animalelor de laborator, performanţelor de împerechere, sarcinii, numărului de fetuşi sau creşterii şi fertilităţii puilor (Shiotsu, 1996). Examinarea histopatologică a ţesuturilor de şoareci după administrarea de rebaudioside A nu a înregistrat modificări macroscopice sau microscopice la organele reproducătoare (Curry and Roberts, 2008; Carakostas et al., 2008). S-a calculat nivelul efectelor adverse neobservate (NOAEL) şi s-au obţinut valori între 2048-2273 mg rebaudioside A/Kg corp/zi (Curry and Roberts, 2008).

Analizele farmacocinetice au arătat că rebaudiosidele A şi şteviosidele sunt absorbite şi metabolizate, apoi eliminate prin urină şi materii fecale (Wheeler et al., 2008). Compuşii bioactivi din extractul frunzelor de Stevia nu prezintă riscuri de natură genetică la oameni (Brusick, 2008). Consumul zilnic ca îndulcitor alimentar de aproximativ 5-6 mg extract din frunze de Stevia per Kg corp este unul foarte sigur şi eficient (Carakostas et al., 2008).”

Dorim să vă asigurăm că lansăm pe piata produse de cea mai buna calitate, insotite de informatii corecte.

 

Prof. dr. Romulus Scorei

Farm. pr. Olguta Giurgea

Share

popup

X